Ion Creangă – reformator didactic și religios

Ion Creangă

Considerat un clasic al literaturii române, Ion Creangă, prin scrierile sale, a apelat la un mod inedit de exprimare artistică, folosindu-se de graiul moldovenesc şi îmbogăţind vocabularul prin crearea unor cuvinte folosindu-se de onomatopei, aliterații și interjecții.

Marele scriitor a fost numai un om de lume (îi plăceau mâncărurile alese şi să frecventeze cârciumile, vezi şi “Povestea neştiută a lui Ion Creangă” şi “Partea neştiută a lui Ion Creangă, amant înfocat”), ci şi un militant pentru modernizarea învăţământului şi asanarea etică a clerului şi a Bisericii.

Învăţământul

Metodele învechite de acumulare a cunoştinţelor prin memorare mecanică sunt evocate cu mult haz în partea a treia din ”Amintiri din copilărie”, unde este prezentată strădania elevului Trăsnea de a învăţa gramatica:

— Mi-ţi-i, ni-vi-li, me-te-îl-o, ne-ve-i-le; me-te-îl-o, ne-ve-i-le, miţi-i, ni-vi-li. Ce-a fi aceea, ducă-se pe pustiu! Unii dondăneau ca nebunii, până-i apuca ameţeală; alţii o duceau numai într-un muget, citind până le pierea vederea; la unii le umblau buzele parcă erau cuprinşi de pedepsie; cei mai mulţi umblau bezmetici şi stăteau pe gânduri, văzând cum îşi pierd vremea, şi numai oftau din greu, ştiind câte nevoi îi aşteaptă acasă. Şi turbare de cap şi frântură de limbă ca la aceşti nefericiţi dascăli nu mi s-a mai dat a vedea; cumplit meşteşug de tâmpenie, Doamne fereşte!

(Amintiri din copilărie, III)

În treacăt fie spus, până să apară sistemul Waldorf, un astfel de sistem de învăţare domnea în întreaga Europă. Mai mult, în acea perioadă începuse sistematizarea limbii române, în sensul eliminării iregularităţilor datorate importului de fonetică, vocabular şi declinări de pe la toate limbile care ne-au influenţat.

Creangă nu s-a mulţumit numai cu satirizarea pasivă, a elaborat trei manuale şi o metodă de predare:
“Cum a reuşit Ion Creangă să reformeze învăţământul din România”.

Printre lucrările pedagogice ale lui Ion Creangă se pot enumera:
* ”Noua metodă de citire şi scriere” (1868) – un fel de abecedar;
* ”Geografia judeţului Iaşi” (1879), scrisă în colaborare cu mai mulţi învăţători, manual însoţit de hărţi, planuri şi recomandări de studiere pe teren prin excursii.

Recomandările lui Creangă în problemele didactice dovedesc o cunoaştere profundă a psihologiei copilului, bazată pe dragoste şi respect pentru tânăra generaţie, lucru novator pentru conservatorismul autoritar al acelei epoci.

Critica clerului

Ion Creangă a fost exclus din rândul preoţilor nu pentru că a tras cu puşca în ciori (pe care de fapt le considera preoţi îmbrăcaţi în sutane!) sau pentru că a mers la teatru. Adevăratul motiv îl constituie satira acidă îndreptată împotriva stupidităţii, avidităţii şi lipsei de etică a preoţilor din acea epocă.
Exemple: ”Popa Duhu” (ieromonahul Isaiia Teodorescu, de la Şcoala Domnească din Târgu Neamţ), popa Oşlobanu (”om hursuz şi paclisit”, un ”ceapcâne de popă”) sau părintele Buligă (zis şi ”Ciucălău”), care petrecea cot la cot cu elevii seminarişti.

„Fabrica de popi de la Folticeni” a fost descrisă cu mult haz de Creangă în „Amintiri din copilărie“. Elevii se îndeletniceau cu orice, numai cu şcoala nu.

Catihetul (profesorul de religie – n.r.), care făcea ziua noapte şi noaptea zi, jucând stos, rar venea pe la şcoală. Noi, dacă vedeam aşa, ne duceam şi mai rar, nebunii ştiu că făceam de-ajuns.

(Amintiri din copilărie, III)

Şi atunci, ca şi astăzi, haina preoţească era aducătoare de beneficii; preoţii nu aveau grija birului şi erau respectaţi de comunitate şi duceau un trai îndestulat, nu lipsit de excese şi imoralitate.

Creangă nu avea o părere prea bună nici despre călugări:

”Şi-apoi atunci … pune-ţi cuvioase Ilarie, plosca cu rachiu la şold, icrişoare moi cât se poate de multe, şi altceva de gustare în buzunările dulamei, pistoalele-n brâu pe sub rasă, comănacul pe-o ureche, şi cu sabia Duhului în mână şi pletele-n vânt, ia-o la papuc peste «Piciorul Rău» spre «Cărarea afurisită» dintre Secu şi Agapia din deal, de unde toată vara se aude cântând cu glas îngeresc: «Ici în vale la pârâu/Mieluşa lui Dumnezeu!». Iar câte-un glas gros răspunde: «Hop şi eu de la Durău/Berbecul lui Dumnezeu!». Căci, fără să vreu, aflasem şi eu păcătosul câte ceva din tainele călugăreşti”.

(Amintiri din copilărie, IV)

Stupiditatea clerului este criticată şi în finalul ”Poveştii poveştilor”, o scriere ”buruienoasă” (interzisă minorilor!), în care scriitorul se dovedeşte încă o dată că nu se supune încorsetărilor moravurilor şi ipocriziei ieftine.




Paginile blogului nicolae-coman.ro

Nou! Dicţionare ilustrative în: engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, portugheză, olandeză, suedeză, latină.

Pagina principalăRegele Mihai și mizeria clasei politice contemporaneIstorie universalăStatul paralel regalRămas bun, Majestate!Retrospectiva anului 2017CuriozităţiCălătorie până în anul 2050Cele mai rapide trenuri din 2017Eminescu şi ştiinţaNicolae Ceaușescu – dictator sau patriot?”Sabaton” – o lecție de istorie în stil power metalŞapte secole de la moartea lui Mircea cel BătrânStatistici FacebookUn secol de la moartea lui Gustav KlimtJoseph Fourier și efectul de serăIon Creangă – reformator didactic și religiosNoi suntem urmași ai RomeiMedicină și șarlatanie100 de ani de la moartea lui DelavranceaUn secol de la moartea lui CoșbucTrei secole de la naşterea Mariei Gaetana AgnesiFormaţia “Scorpions” sau arta efemeruluiZiua copiilor şi tumbele acestora în faţa politicienilor2 iunie – Ziua Națională a ItalieiSuedia, ţara politicienilor fără privilegii4 Iulie – Ziua Statelor Unite ale AmericiiDespre numere trapezoidaleTransilvania – o mică Europă dincolo de CarpațiPulanul poPULIst al PSD-uluiCeauşescu – floarea cu care nu se face Primăvara de la Praga?Firea vs. Dragnea sau ”Războiul celor două roze PSD”Referendumul Lăcustelor Negre şi al Ciumei RoşiiEşecul referendumului pentru familia tradiţională145 de ani de la naşterea lui Gheorghe ŢiţeicaViitor de aur ţara noastră areIliescu – coşmarul repetat al istorieiCum nu poți lua Nobelul fiind femeieCum aţi petrecut de cutremur?Sex şi agonie (arta lui Schiele)Apollinaire – sunetul cuvintelor ce nu pot fi rostiteCentenarul unei țări triste, dar pline de humorUnde se duc banii noştri, când se duc?Discursul lui Dragnea sau Apogeul maşinii politice manipulatoare22 Decembrie sau Fals eseu despre libertateDe ce nu pot fi mai bun?Monarhie vs. BolşevismRetrospectiva anului 2018Civilizaţie vs. ţopârlănieFreamătul eminescian al bastoanelor de cauciucZiua UNIRII sau Ziua URINII?Unica soluţie este… evoluţieInternetul care nu dă de pomanăAutoCADScufundarea navei PSDValenţele universale ale arteiSă fie lumină!Cel care a creat o nouă lumeCiuma Neagră ortodoxăPSD – ascensiunea şi decăderea unui mitNu vă lăsaţi manipulaţi!Ce treabă are Papa cu România? – Dar ce treabă are ortodoxia cu România?Harta culturală a lumiiFals eseu despre prostieCând sataniştii vor spitale, nu catedrale23 august sau Jocul Marilor PuteriLingvistică pesedistă sau „O nouă spârcâială a Diareei Roşii”NecredincioasaNe-am săturat!!!Evanghelia după BulaiDe ce (nu) poţi face sex la serviciu?Veniţi de luaţi coronavirus!Fetişul linguriţei de împărtăşanieDivide et imperaNebunia (dez)organizată a religieiMisoginism contemporanMegaproiecte ale anului 2021